Asa cum multi dintre voi stiu, viata la bloc e una plina de evenimente, menite sa te faca sa te simti ca intr-un colectiv unit. Se pare ca ideea ciuruitului de a ne transforma intr-o colectivitate uniforma, insa, a dat gres. Pentru ca traiul la bloc scoate in evidenta diferente majore intre colocatari. Spre exemplu, diferenta dintre orele de somn. Pentru ca mie imi place sa dorm. Nu dorm exagerat de mult, dorm la ore ciudate. Da, e un hobby. Si pentru ca somnul pana la ora 13 e o pasiune proprie, nu cer colocatarilor sa faca efortul deosebit de a nu ma trezi. Dar de cateva luni, se pare ca universul a creat o coalitie belicoasa cu vecinul de la 2, care, in fiecare dimineata , in jurul orei 6, incepe sa isi fixeze mobila cu cuie in perete. Si face gauri cu bormasina.Si apoi sparge peretele. Presupun ca in timpul noptii il cladeste la loc, pentru a o lua de la capat in fiecare dimineata, Nu imi explic ce face, pentru ca de renovat nu renoveaza, centrala nu-si pune, gresie si faianta nici atat. Poate are multe tablouri. Cert e faptul ca, zilnic, exceptand duminica, omul asta bate. Bate cu atata sete, cu atata pofta, de-ti vine sa dai naibii somnul si sa te duci sa-l ajuti. Dar la ce???? In ultimele saptamani, dupa ce ma trezeste, incerc sa adorm la loc in timp ce elaborez noi teorii. Una din ele imi contureaza in imaginatie un fel de Hannibal Lecter( daca n-ai vazut Tacerea Mieilor iesi repede de pe blog!!!) care isi tortureaza victimele batandu-le cu un ciocan, exact ca pe un snitel. Ceea ce ma face sa ma intreb ce se facea Hannibal Lecter daca statea la bloc, si avea vecini. Cum mai scapa el basma curata daca avea o batranica vizorista. sau cand mai avea timp sa agate victime, daca vecina de la 2 il invita zilnic la cafea. Si mai ales, daca temperamentul lui criminal se manifesta fara nici un fel de influente, ce macel ar fi iesit dupa ce trebuia sa suporte sedinte saptamanale in uscatoria blocului. Si uite asa mi se duce tot somnul.Sper din tot sufletul sa ramana fara piese de mobilier, sau fara victime. Sau cel putin sa isi ia ciocan cu amortizor, pentru ca lipsa de somn ma face artagoasa.
{April 26, 2008} Am vecini, ce bine-mi pare…
Cine n-are vecini sa isi cumpere … ar fi prea frumos ca doar unii din noi sa avem de furca in mod regulat cu cate un Gheo de asta scapat de la tara in blocurili de la oras. Sugestia mea subtila este sa investesti intr-un cutit cu luneta, sa il felinezi si sa profiti de prima ocazie pentru ca sansele de a-l prinde pe cel din figura alaturata intr-un episod mirific de utilizare a ciocanului cu amortizor sunt virtual egale cu sansele de a gasi monstrul din Loch Ness in cabina mea de dus. In caz ca te pomenesti cu un titlu ad-hoc de hitwoman (na ca inventez si termeni in functie de context) poate te angajez penru un giab de asta mai puturos. Evident ca n-am scapat (viata ar fi fost nedreapta cu voi ceilalti) si am un mos, dupa parerea mea fost comunist activ cu dosar la Securitate, mos care culmea-culmilor – aude mai bine ca subsemnatul iar in stilul acesta o sa imi vina la usa pentru ca trag apa la buda sau pentru ca splash-ul produs de fecalele ce parasesc tubulatura fostului posesor fac intrarea in apa intr-un unghi prea zgomotos. Asta daca nu o sa se aleaga in viitorul apropiat cu incuietorile de la masina lipite bocna sau sa trebuiasca sa declar la politie ca saracul nene s-a impiedecat si a cazut de 3 ori cu fata in bocancul meu.