Asa cum multi dintre voi stiu, viata la bloc e una plina de evenimente, menite sa te faca sa te simti ca intr-un colectiv unit. Se pare ca ideea ciuruitului de a ne transforma intr-o colectivitate uniforma, insa, a dat gres. Pentru ca traiul la bloc scoate in evidenta diferente majore intre colocatari. Spre exemplu, diferenta dintre orele de somn. Pentru ca mie imi place sa dorm. Nu dorm exagerat de mult, dorm la ore ciudate. Da, e un hobby. Si pentru ca somnul pana la ora 13 e o pasiune proprie, nu cer colocatarilor sa faca efortul deosebit de a nu ma trezi. Dar de cateva luni, se pare ca universul a creat o coalitie belicoasa cu vecinul de la 2, care, in fiecare dimineata , in jurul orei 6, incepe sa isi fixeze mobila cu cuie in perete. Si face gauri cu bormasina.Si apoi sparge peretele. Presupun ca in timpul noptii il cladeste la loc, pentru a o lua de la capat in fiecare dimineata, Nu imi explic ce face, pentru ca de renovat nu renoveaza, centrala nu-si pune, gresie si faianta nici atat. Poate are multe tablouri. Cert e faptul ca, zilnic, exceptand duminica, omul asta bate. Bate cu atata sete, cu atata pofta, de-ti vine sa dai naibii somnul si sa te duci sa-l ajuti. Dar la ce???? In ultimele saptamani, dupa ce ma trezeste, incerc sa adorm la loc in timp ce elaborez noi teorii. Una din ele imi contureaza in imaginatie un fel de Hannibal Lecter( daca n-ai vazut Tacerea Mieilor iesi repede de pe blog!!!) care isi tortureaza victimele batandu-le cu un ciocan, exact ca pe un snitel. Ceea ce ma face sa ma intreb ce se facea Hannibal Lecter daca statea la bloc, si avea vecini. Cum mai scapa el basma curata daca avea o batranica vizorista. sau cand mai avea timp sa agate victime, daca vecina de la 2 il invita zilnic la cafea. Si mai ales, daca temperamentul lui criminal se manifesta fara nici un fel de influente, ce macel ar fi iesit dupa ce trebuia sa suporte sedinte saptamanale in uscatoria blocului. Si uite asa mi se duce tot somnul.Sper din tot sufletul sa ramana fara piese de mobilier, sau fara victime. Sau cel putin sa isi ia ciocan cu amortizor, pentru ca lipsa de somn ma face artagoasa.

     Rate, rate, rate…si sa nu uitam, rate. Ar trebui sa schimbam imnul tarii, sau cel putin ar trebui sa inceapa cu “Indatoreaza-te, romane, pana la somnul cel de moarte”. Nu e de ajuns ca traim intr-o tara in care nivelul de trai e sub nivelul marii, in care oamenii au nevoie de credite pentru a-si permite un trai relativ decent, acum marile magazine au introdus sistemul de rate. Nimic rau pana aici, omul de rand isi poate permite un set de mobilier, sa isi utileze bucataria sau sa ii cumpere copilului un computer. Dar abia privind oferta Domo poti realiza exact ce proportii a luat acest fenomen. Rasfoind oferta am ajuns la un lucru pe care doream sa mi-l cumpar de mult: o husa pentru i-pod. Sau, cum ii spune o buna prietena , “o soseata” )). Pentru ca e utila, pentru ca m-am saturat sa sap zilnic dupa I-pod prin ghiozdan, pentru ca e colorata (a mea o sa fie, sic!) etc…Va imaginati bucuria mea cand am descoperit-o in catalogul Domo la minunatul pret de 22.90 RON. Dar adevarata bucurie care mi-a facut sa tresalte inima in piept a fost faptul ca o pot achizitiona in RATE…da…in RATE!!!…60 de luni cu doar 0.60 RON/luna. Extaz!!! Am inceput sa dansez prin camera cu catalogul in brate, sa imi imaginez cu bucurie cum am sa ma duc lunar cu o fisa de 50 bani si inca una de 10 bani pana la casierie, cum o sa strang fiecare chitanta cu atata drag…in fine, ce mai, eram in al 9-lea cer…pana cand mi-a picat fisa!!! 0.60* 60 luni inseamna 36 RON…husa costa 22.90 RON…deci in decursul celor 5 ani de rate, eu le-as fi platit 13 RON dobanda, mai mult de jumatate de husa. Si brusc, bucuria mea s-a stins…husa nu mai parea atat de colorata, i-pod-ul meu s-a intristat si el. Si m-am hotarat, fac un efort si o iau cu banii jos.

Update: Cineva mi-a sugerat sa inchiriez husa cu 10 bani/zi ptr 5 ani. caut asociati )